tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. tensionéz, 3 sg. și pl. tensioneáză
tranz. 1) tehn. (corpuri elastice) A trage, mărind dimensiunile (lungind sau lărgind). 2) (situații, relații) A aduce în stare de tensiune. [Sil. -si-o-] /<fr. tensionner
vb. I. tr. 1. (Tehn.) A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. [Pron. -si-o-. / < fr. tensionner].