definiția tenta definiție dex

tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.

vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

≠ a dezgusta

vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. și pl. tenteáză

tranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter

vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].

vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)

tente, s.f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.

s. v. nuanță.

s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte

f. 1) Amestec de vopsele folo-sit în pictură pentru a obține nuanța dorită. 2) Nuanță obținută prin amestecul mai multor culori. 3) Suprafață a unei imagini, rea-lizate cu un astfel de amestec. /<fr. teinte

s.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). [< fr. teinte].

s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)