terapeutici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.
adj. m., pl. terapeútici; f. sg. terapeútică, pl. terapeútice
Care ține de terapeutică; propriu terapeuticii. /<fr. thérapeutique
adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique].
I. adj. referitor la terapeutică. II. s. f. 1. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie. 2. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr. thérapeutique)
s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici
f. Ramură a medicinei care studiază bolile interne, precum și metodele de tratare și de profilaxie a acestora. [G.-D. terapeuticii] /<fr. thérapeutique
s.f. Ramură a medicinii care studiază tratamentul bolilor și modul de întrebuințare a medicamentelor; terapie. ♦ Totalitatea metodelor de vindecare a unei boli. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique, cf. gr. therapeuein – a îngriji].