s.n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din fr. tératron.
s. n., pl. teratroáne
s. n. instrument de văzut prin ceață care emite unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai scurtă decât cele folosite în radiolocație. (< fr. tératron)