termífic, vb. I. Tranz. A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [Var.: termoficá vb. I] – Din term(o)- (după modelul unor cuvinte ca electrifica, radiofica).
vb. 1 sg. termífic/termófic, 3 sg. și pl. termífică/termófică; conj. prez. 3 sg. și pl. termífice/termófice
tranz. (edificii, localități) A alimenta cu căldură în mod centralizat (de la o termocentrală). [Var. a termofica] /<fr. thermifier
vb. I. tr. A alimenta o clădire, o localitate sau un proces tehnologic cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. [P.i. termífic, var. termofica vb. I. / < fr. thermifier].
vb. tr. a alimenta o clădire, o localitate, un proces tehnologic cu căldură produsă într-o instalație specială și distribuită printr-o rețea de conducte. (< fr. thermifier, după rus. termofikațiia)