s.f.pl. (Bot.) Plante erbacee anuale lipsite de capacitatea de a forma organe de iernare, înmulțindu-se numai prin semințe sau prin spori. [Sg. terofită. / < fr. thérophytes, cf. gr. theros – vară, phyton – plantă].
, terofite, s.f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ♢ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.