tesace, s.n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.
s. (înv.) spangă. (~ul era o sabie scurtă și lată.)
s. v. teacă.
s. n., pl. tesáce
n. înv. 1) Sabie lată, scurtă și dreaptă. 2) Teacă de sabie. /<rus. tesak
s.n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122).