, teste, s.n. Probă prin care se examinează, în psihologia experimentală, unele aptitudini psihice și fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fișe, tablouri, scheme etc.) cu care se face această probă. – Din fr., engl. test..
, teste, s.n. Înveliș calcaros sau chitinos care protejează corpul unor moluște, crustacee etc. – Din fr. test.
n. Probă-standard folosită în psihologia experimentală pentru examinarea aptitudinilor psihice și fizice ale unei persoane. /<fr., engl. test
n. Strat protector, calcaros sau chitinos, care acoperă corpul unor vietăți (moluște, crustacee etc.). /<fr. test
s.n. 1. Încercare; experimentare, experiment. ♦ Probă prin care, în psihologia experimentală, se pot examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru această probă. 2. Determinare experimentală a rezistenței și funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea și reglarea aparatului de proiecție. ♢ Test-meci = meci internațional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].
s.n. Carapace la foraminifere, definitie/radiolar">radiolare, arici. ♦ Cochilia moluștelor. [< fr. test, cf. lat. testum].
s. n. 1. încercare; experimentare, experiment. ♢ probă în psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentală a rezistenței și a funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. (< fr., engl. test)
s. n. carapace la foraminifere, radiolari, arici. ♢ cochilia moluștelor. (< fr. test, lat. testum)
țeste, s.f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa.
f. pop. 1) (la om și la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaștele-țestoase, raci etc.). Înveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; țest. [G.-D. țestei] /<lat. testa
s.f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s.n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).