definiția testează definiție dex

, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test¹; a face un test¹. – Din fr. tester.

vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

(jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. testéz, 3 sg. și pl. testeáză

tranz. jur. (bunuri) A lăsa drept moștenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testari

tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester

vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].

vb. I. tr. A supune unui test¹. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].

vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)

vb. tr. 1. a supune unui test¹, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test¹ (2). (< fr. tester)