tete, s.f. (Fam.) Îngrijitoare de copii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică.
s.f. (Anglicism) Guvernantă. [< engl. tete].
s.m. art. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.
s.m. (Var.) Dadă2. (din țig. dad încrucișat cu tată)
s.m. – Tată. Țig. tetea. Cuvînt care se folosește numai vorbind despre țigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului țig. este incertă, probabil este o creație spontană, ca tată, sau din gr. τέττα; der. din rom. tată (Graur 192) este improbabilă. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fără intenții ironice.