tetrapodii, s.f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. tetrapodíei; pl. tetrapodíi
s.f. Metru ritmic în prozodia greacă, constând din două dipodii de același fel. [Gen. -iei. / < fr. tétrapodie, cf. gr. tetrapodia < tetra – cu patru, pous – picior].