texturi, s.f. 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente. 2. Țesătură, urzeală. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura.
f. 1) Mod de dispunere a firelor într-o țesătură; urzeală. 2) Structură a unui corp solid (rocă, aliaj etc.) considerată sub aspectul orientării spațiale a elementelor ei constitutive. ~ plană. ~ axială. ~ fibroasă. 3) poligr. Fâșie imprimată care se lipește peste pasajul ce trebuie rectificat al unei publicații. /<fr. texture, lat. textura
s.f. 1. (Rar) Țesătură, urzeală. ♦ Structura unei roci sau a unui aliaj considerată numai sub aspectul dispoziției spațiale. 2. (Poligr.) Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasaje care trebuie rectificate. [Cf. fr. texture, lat. textura].
s. f. 1. aspectul unei țesături, determinat de finețea și legătura firelor. 2. structura unei roci, a unui aliaj, a unui material solid. 3. felul cum sunt dispuse fibrele unei părți a corpului. 4. mod de dispunere a componentelor unei lucrări muzicale sau literare. 5. imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită peste pasajele care trebuie rectificate. (< fr. texture, lat. textura)