, tiare, s.f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.
f. 1) (la vechii perși și la alte popoare orientale) Coroană regală. 2) Mitră papală, constând din trei coroane suprapuse. [Sil. ti-a-] /<ngr. tiara, lat. tiara, fr. tiare