ticăloșii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.
s. abjecție, fărădelege, infamie, josni-cie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, (reg.) mârșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgânătate, păgânie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)
s. f., art. ticăloșía, g.-d. art. ticăloșíei; pl. ticăloșíi, art. ticăloșíile