s.f. v. tihneală.
s.f. (Fam.) Sminteală, nebunie; manie. – Țicni + suf. -eală.
s. 1. v. nebunie. 2. v. sminteală.
s. f., g.-d. art. țicnélii; (manii) pl. țicnéli
f. fam. 1) Stare a celui țicnit. 2) Faptă sau vorbă de om țicnit. /a se țicni + suf. ~eală