definiția tiganesc definiție dex

s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.

s. v. ceucă, stancă, stăncuță.

s. v. ceucă, stancă, stăncuță.

s. m.

s. m.

s. v. codobatură, prundar, prundaș.

s. v. avat, ghidrin, pălămidă-de-baltă.

țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc.

adj. (rar) țigan.

adj. m., f. țigăneáscă; pl. m. și f. țigănéști

(~éști) Care ține de țigani; propriu țiganilor. Port ~. /țigan + suf. ~esc

țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țigănésc, imperf. 3 sg. țigăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țigăneáscă

intranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan