definiția tigarile definiție dex

aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent.

țigări, s.f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ♢ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = havană, trabuc.

s. f., art. țigára, g.-d. art. țigării; pl. țigări

f. Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunțit. ♢ ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. [G.-D. țigării] /<germ. Zigarre

s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre)

aer-plămân-aer, blunt, cal, chentan, chentuc, cioacă, creion, cui, feștilă, fumegară, funingine, halbă, joint, penală, puf, torță, trabali, tulei, țigară penală.

s.f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre. – Der. țigaretă (var. țigaret), s.f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette.