, tigorésc, vb. IV (reg.) 1. a se chinui, a trăi din greu. 2. a se zgârci.
tigori, s.f. (Pop.) Om de nimic, ticălos; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. – Et. nec.
s. f., g.-d. art. tigórii; pl. tigóri
f. pop. 1) Om foarte leneș. 2) Ființă slabă lipsită de putere. 3) Persoană rea, ticăloasă. /Orig. nec.