, țincuri, s.n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke.
s.m. v. țânc.
n. Fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte. /<germ. Zinke
, țincuri, s.n. (pop.) cep la extremitatea unei scânduri care se îmbină cu altă scândură.