tinde, s.f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ♢ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).
f. 1) Prima încăpere prin care se intră în casele țărănești. ♢ A face (ceva) până în ~ a face un lucru parțial; a nu duce (ceva) la bun sfârșit. 2) Încăpere de la intrarea în biserică. [G.-D. tindei; Pl. și tinzi] /<lat. tenda
s.f. – 1. Prispă, pridvor, cerdac la casele țărănești. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda și tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă.