s.f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.
s. v. tineret.
s. v. tinerețe.
≠ bătrânime
s. f., g.-d. art. tinerímii
f. 1) v. TINERET. 2) Mulțime de tineri. [G.-D. tinerimii] /tânăr + suf. ~ime