(1) țintare, s.n. (2) țintari, s.m. 1. S.n. Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară. 2. S.m. (Ornit.) Inăriță. – Țintă + suf. -ar.
s. moară, (Mold.) car. (Jocul distractív numit ~.)
(zool.) s. m., pl. țintári
n. Joc de societate în care participanții mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /țintă + suf. ~ar