vb. v. huidui.
vb., (sil. tio-)/tiuí (sil. ti-) ind. prez. l sg. și 3 pl. tiohăiésc/tiuiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá/tiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiohăiáscă/tiuiáscă
, tiohăésc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuți.