tipăriri, s.f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; p. ext. editare, publicare; tipărit. – V. tipări.
s. 1. imprimare, publicare, tipar, tipărit. (Bun pentru ~.) 2. v. publicare. 3. v. apariție.
, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.
vb. 1. v. publica. 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. v. apărea.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl., tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tipăreáscă
tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, cărți, știri, decizii etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pământul, zăpada, iarba etc.) A călca lăsând urme prin apăsare. 4) (materiale, suprafețe etc.) A bate ușor pentru a da o anumită formă. /Din tipar