Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tipicului definiție dex
tipicului
găsește rime pentru
tipicului
TÍPIC
2
, -Ă,
tipici
, -ce,
adj. Care
distinge
,
caracterizează
o
persoană
, un
obiect
, un
fenomen
etc.;
caracteristic
,
specific
. ♦ (
Substantivat
, n.)
Caracterul
a ceea ce este
specific
;
p. restr.
totalitatea
caracterelor
unui
fenomen
artistic
,
ale
unui
personaj
literar
etc., care
exprimă
în
artă
esența
realității
. – Din fr.
typique,
lat.
typicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tipicului
TIPÍC
1
,
tipicuri
,
s.n.
1.
Formulă
obișnuită
,
stereotipă
;
obicei
,
tradiție
,
normă
,
regulă
.
2.
Carte
care
cuprinde
ansamblul
regulilor
după care se
oficiază
slujbele
religioase
;
normă
,
regulă
pentru
oficierea
serviciului
divin
. – Din sl.
tipikŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tipicului
TIPÍC
1
,
tipicuri
,
s.n.
1.
Formulă
obișnuită
,
stereotipă
;
obicei
,
tradiție
,
normă
,
regulă
.
2.
Carte
care
cuprinde
ansamblul
regulilor
după care se
oficiază
slujbele
religioase
;
normă
,
regulă
pentru
oficierea
serviciului
divin
. – Din sl.
tipikŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tipicului
TÍPIC
2
, -Ă,
tipici
, -ce,
adj. Care
distinge
,
caracterizează
o
persoană
, un
obiect
, un
fenomen
etc.;
caracteristic
,
specific
. ♦ (
Substantivat
, n.)
Caracterul
a ceea ce este
specific
;
p. restr.
totalitatea
caracterelor
unui
fenomen
artistic
,
ale
unui
personaj
literar
etc., care
exprimă
în
artă
esența
realității
. – Din fr.
typique,
lat.
typicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tipicului
TÍPIC
adj.
1.
v.
caracteristic
.
2.
v.
reprezentativ
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tipicului
TÍPIC
adj.
1.
v.
caracteristic
.
2.
v.
reprezentativ
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tipicului
TIPÍC
s.
1.
v.
uzanță
.
2.
v.
ceremonial
.
3.
v.
canon
.
4.
canon
,
lege
,
normă
,
regulă
.
(Un ~ al
artei
clasice
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tipicului
TIPÍC
s.
1.
v.
uzanță
.
2.
v.
ceremonial
.
3.
v.
canon
.
4.
canon
,
lege
,
normă
,
regulă
.
(Un ~ al
artei
clasice
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tipicului
Tipic
≠
atipic
,
necaracteristic
, netipic
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia tipicului
Tipic
≠
atipic
,
necaracteristic
, netipic
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia tipicului
tipíc
s. n., pl.
tipícuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tipicului
típic
adj. m., pl.
típici
;
f. sg.
típică
,
pl.
típice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tipicului
tipíc
s. n., pl.
tipícuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tipicului
típic
adj. m., pl.
típici
;
f. sg.
típică
,
pl.
típice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tipicului
TÍPIC
1
~uri
n.
1)
Caracter
specific
. 2)
An
-samblu de
proprietăți
specifice
unui
fenomen
artistic
sau unui
personaj
literar
prin
intermediul
cărora
se
exprimă
în
artă
esența
realității
. /<fr.
typique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tipicului
TIPÍC ~uri
n.
1)
Carte
care
conține
regulile
de
oficiere
a
serviciului
divin
. 2)
Fiecare
dintre
regulile
de
oficiere
a
slujbei
religioase
cuprinse
în această
carte
. /<sl.
tipiku,
ngr.
tipikón,
fr.
tipique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tipicului
TIPÍC ~uri
n.
1)
Carte
care
conține
regulile
de
oficiere
a
serviciului
divin
. 2)
Fiecare
dintre
regulile
de
oficiere
a
slujbei
religioase
cuprinse
în această
carte
. /<sl.
tipiku,
ngr.
tipikón,
fr.
tipique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tipicului
TÍPIC
1
~uri
n.
1)
Caracter
specific
. 2)
An
-samblu de
proprietăți
specifice
unui
fenomen
artistic
sau unui
personaj
literar
prin
intermediul
cărora
se
exprimă
în
artă
esența
realității
. /<fr.
typique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tipicului
TÍPI//C
2
~că (~ci, ~ce)
Care
întrunește
trăsăturile
ce
individualizează
;
caracteristic
;
specific
;
distinctiv
;
propriu
.
Caz
~.
/<fr.
ti-pique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tipicului
TÍPI//C
2
~că (~ci, ~ce)
Care
întrunește
trăsăturile
ce
individualizează
;
caracteristic
;
specific
;
distinctiv
;
propriu
.
Caz
~.
/<fr.
ti-pique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tipicului
tipíc (-ce),
s.n. –
1.
Ritual
. –
2.
Formular
. –
3.
Regulă
,
normă
,
formă
stabilită
. – Mr.
tipicó.
Ngr. τυπιϰόν, cf. sl.
tipikŭ
(Tiktin; cf. Vasmer,
Gr.,
142). – Der.
tipicar
,
adj. (
formalist
,
maniac
);
tipicărie
,
s.f. (
manie
);
tipicale
,
s.f. (
ore
liturgice
așezate
între
șase
și nouă), din gr. τυπιϰά;
tipicui
,
vb. (a
prescrie
, a
prevedea
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tipicului
tipíc (-ce),
s.n. –
1.
Ritual
. –
2.
Formular
. –
3.
Regulă
,
normă
,
formă
stabilită
. – Mr.
tipicó.
Ngr. τυπιϰόν, cf. sl.
tipikŭ
(Tiktin; cf. Vasmer,
Gr.,
142). – Der.
tipicar
,
adj. (
formalist
,
maniac
);
tipicărie
,
s.f. (
manie
);
tipicale
,
s.f. (
ore
liturgice
așezate
între
șase
și nouă), din gr. τυπιϰά;
tipicui
,
vb. (a
prescrie
, a
prevedea
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tipicului
TÍPIC, -Ă
Care are, care
prezintă
particularitățile
proprii
unui
tip
;
caracteristic
,
specific
. //
s.n.
Totalitatea
caracterelor
unui
fenomen
artistic
sau
ale
unui
personaj
literar
, care
exprimă
în
mod
veridic
esența
realității
. [Cf. fr.
typique
, it.
tipico
, lat.
typicus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia tipicului
TÍPIC, -Ă
Care are, care
prezintă
particularitățile
proprii
unui
tip
;
caracteristic
,
specific
. //
s.n.
Totalitatea
caracterelor
unui
fenomen
artistic
sau
ale
unui
personaj
literar
, care
exprimă
în
mod
veridic
esența
realității
. [Cf. fr.
typique
, it.
tipico
, lat.
typicus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia tipicului
TÍPIC, -Ă
I.
adj.
care
prezintă
particularitățile
proprii
unui
tip
;
caracteristic
,
specific
. II. s. n. 1.
caracterul
a ceea ce este
specific
. 2.
totalitatea
caracterelor
unui
fenomen
artistic
sau
ale
unui
personaj
literar
, care
exprimă
în
mod
veridic
esența
realității
. (< fr.
typique
, lat.
typicus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia tipicului
TÍPIC, -Ă
I.
adj.
care
prezintă
particularitățile
proprii
unui
tip
;
caracteristic
,
specific
. II. s. n. 1.
caracterul
a ceea ce este
specific
. 2.
totalitatea
caracterelor
unui
fenomen
artistic
sau
ale
unui
personaj
literar
, care
exprimă
în
mod
veridic
esența
realității
. (< fr.
typique
, lat.
typicus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia tipicului
țipíc
,
țipíci
,
s.m. (
reg
.)
pantof
,
gheată
;
cipic
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia tipicului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK