tipii, s.f. (Reg.) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.
s. f., art. tipía, g.-d. art. tipíei; pl. tipíi, art. tipíile
Element secund de compunere savantă cu semnificația „procedeu de imprimare tipografică”. [Cf. fr. -typie, it. -tipia, gr. -typia < typos].
elem. tip2(o)-.