s.n. – Tip, imagine, figură. Ngr. τύπος (Murnu 57). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui tip, s.n. (tip, individ), din fr. type; der. tipic, adj., din fr. typique; tipesă, s.f., din fr. typesse; prototip, s.n., din fr. prototype. Cf. tip. Der. tiposi, vb. (a forma, a compune), sec. XVII, înv., din ngr. τυπόνω, viitor τυπώσω (Tiktin), poate cuvînt identic cu a tiposi, vb. (Trans. de N, a conveni, a-i veni bine).
s.n. – Tip, imagine, figură. Ngr. τύπος (Murnu 57). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui tip, s.n. (tip, individ), din fr. type; der. tipic, adj., din fr. typique; tipesă, s.f., din fr. typesse; prototip, s.n., din fr. prototype. Cf. tip. Der. tiposi, vb. (a forma, a compune), sec. XVII, înv., din ngr. τυπόνω, viitor τυπώσω (Tiktin), poate cuvînt identic cu a tiposi, vb. (Trans. de N, a conveni, a-i veni bine).