, tisturi, s.n. (Înv. și reg.) Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.
s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, ofițer, șef.
s. m./s. n., pl. tiști/tísturi
interj. – 1. Pst, ei: servește pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: servește pentru a atrage atenția. – Var. țîșt, sst. Creație expresivă, cf. țîști. – Der. țistui, vb. (a impune liniște, a face pe cineva să tacă; a chema); țistuitură, s.f. (acțiunea de a face pe cineva să tacă).
s. v. funcție, post, serviciu, slujbă.
s. v. sângerete.