s. f. (sil. ți-u-i-), g.-d. art. țiuitórii; pl. țiuitóri
țiuitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S.f. (Rar) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.
adj. piuitor, șuierător, vâjâitor. (Zgomot ~.)
adj. m. (sil. ți-u-i-), pl. țiuitóri; f. sg. și pl. țiuitoáre
(~óri, ~oáre) Care țiuie; care produce țiuituri. [Sil. ți-u-] /a țiui + suf. ~tor