expr. 1. (intl.) a informa poliția. 2. a divulga un secret; a populariza excesiv o chestiune.
toace, s.f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ♢ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică. 3. (Art.) Numele popular al constelației Pegas. – Din toca (derivat regresiv).
f. 1) Placă din lemn în care se bate ritmic pentru a anunța începutul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs când se bate în acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineața sau seara) când se bate în acest obiect. 4) pop. Bară de metal în care se bate pentru a anunța începutul sau terminarea unei activități. 5) art. pop. Constelația Pegas. /v. a toca
Rădăcina expresivă care pare să exprime ideea de rotunjime. Creație spontană, cf. coc, pop. – Der. totîlcă, s.f. (Olt., fluier, trișcă), cu suf. expresiv, cf. modîlcă, scofîlci; totîrlă, s.f. (Olt., rotiță), cu alt. suf. expresiv, cf. cocîrlă, șopîrlă; totoloț, s.n. (Mold., cocoloș, ghemotoc), cf. golomoț, cocoloș; totoreață, s.f. (făcăleț).