toaipe, s.f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec.
s. v. bardă, toporișcă.
s. f., g.-d. art. toáipei; pl. toáipe
f. Bardă cu tăișul mare, întrebuințată mai ales la cioplitul grinzilor. /Orig. nec.
s.f. – Teslă, bardă. Origine necunoscută. În Mold.