tocălésc, vb. IV (reg.) a aduna, a strânge.
tocălii, s.f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.
s. v. cățel, cordenci, toacă.
s. f., art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocălíi, art. tocălíile
f. Morișcă de lemn folosită pentru a speria păsările din lanuri și din vii prin zgomotul ritmic, produs la rotire. /toacă + suf. ~ălie