toceli, s.f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală.
s. v. buchereală, buchiseală.
s. f., g.-d. art. tocélii; pl. tocéli