tociri, s.f. Acțiunea de a (se) toci și rezultatul ei. – V. toci.
s. 1. știrbire. (~ tăișului unui cuțit.) 2. scâlciere. (~ tocului de la pantofi.) 3. degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor cuiva.)
s. f., g.-d. art. tocírii; pl. tocíri