s.f. Însușire a unui țesut elastic de a se afla într-o permanentă stare de tensiune. – Din fr. tonicité.
s. f., g.-d. art. tonicității
f. 1) Caracter tonic. 2) Pro-prietate a țesuturilor vii de a-și menține în permanență elasticitatea; tonus muscular. [G.-D. tonicității] /<fr. tonicité
s.f. Calitate a mușchilor sau a țesuturilor de a fi permanent elastice; tonus muscular. [Cf. fr. tonicité].