topinamburi, s.m. (Bot.) Nap (2) (Helianthus tuberosus). – Din fr. topinambour.
s. m., pl. topinambúri
m. Plantă erbacee cultivată pentru tulpina ei subterană, tuberculată, folosită ca aliment, ca furaj; nap-porcesc. /<fr. topinambour
topinamburi, s.m. Plantă erbacee originară din America de Nord, cu tulpina înaltă și flori mari, galbene (Helianthus tuberosus), asemănătoare cu floarea-soarelui, dar de la care se consumă tuberculii mari cu gust pronunțat de anghinare; pop. nap-porcesc; din fr. topinambour.