definiția topitorii definiție dex

s. topilă. (~ pentru in.)

(cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri

(persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre

(persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre

f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare

topitori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S.f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

(persoană) s. m., pl. topitóri

(instalație) s. n., pl. topitoáre

m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor

topitorii, s.f. Instalație pentru topirea unor materiale. ♦ Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire, fibrele textile liberiene și se prelucrează pentru obținerea fuiorului. – Topitor + suf. -ie.

s. f., art. topitoría, g.-d. art. topitoríei; pl. topitoríi, art. topitoríile

f. 1) Secție specială (pe lângă o întreprindere) unde se topesc anumite materiale (grăsimi, metale etc.). 2) Unitate industrială unde se topesc cânepa și inul. [G.-D. topitoriei] /topitor + suf. ~ie