s.f. (Med.) Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată față de un anumit loc. – Din fr. topophobie.
s. f., art. topofobía, g.-d. topofobíi, art. topofobíei
s.f. Teamă patologică de anumite locuri (păduri, piețe etc.), care apare în anumite stări astenice. V. agorafobie. [Gen. -iei. / < fr. topophobie, cf. gr. topos – loc, phobos – teamă].