(1) toporașe, s.n., (2) toporași, s.m. 1. S.n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S.m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. -aș.
s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata; mai ales la pl.) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 3. (BOT.; Viola alpina; mai ales la pl.) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.
(unealtă) s. n., pl. toporáșe
m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă și cu flori albastre-violete, plăcut mirositoare. /topor + suf. ~aș