s.n. Element chimic radioactiv, cu aspect asemănător cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru lămpile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. – Din fr. thorium.
s. n. [-riu pron, -riu], art. tóriul; simb. Th
n. Metal radioactiv, alb-cenușiu, folosit în tehnica și energetica nucleară. /<fr. thorium
s.n. Metal radioactiv de culoare cenușie-închisă, întrebuințat la fabricarea sitelor pentru lămpile care luminează cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. [Pron. -riu, scris și thoriu. / < fr. thorium].
s. n. metal radioactiv nefisionabil, din grupa actinidelor, cenușiu, greu fuzibil, ductil. (< fr. thorium)