toroide, s.n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid.
s. n., pl. toroíde
s.n. v. toroidă.
s. n. 1. suprafață prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care o intersectează. ♢ curbă paralelă asociată unei elipse. 2. corp solid mărginit de un toroid (1): tor1 (1). (< fr. toroïde, germ. Toroid)