, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. toropeáscă
tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleșeală; a moleși. 2) A cuprinde din toate părțile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropși; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty