, trântiri, s.f. Acțiunea de a (se) trânti și rezultatul ei. – V. trânti.
s. 1. v. doborâre. 2. aruncare, azvârlire, doborâre. (~ călărețului din șa.) 3. v. culcare.
s. f., g.-d. art. trântírii; pl. trântíri