trântoriri, s.f. (Rar) Acțiunea de a trântori și rezultatul ei. – V. trântori.
s. f., g.-d. art. trântorírii
trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.
vb. v. lenevi, trândăvi.
≠ a lucra, a munci, a se trudi
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. trântoreáscă
rar 1. intranz. A fi trântor. 2. tranz. (trântorii unui stup) A da afară din stup, nimicind. /Din trântor