s.f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.
s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.)
s. f., art. trăinicía, g.-d. trăinicíi, art. trăinicíei
f. Caracter trainic; durabilitate; rezistență. [G.-D. trăiniciei] /trainic + suf. ~ie