tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.
vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. și pl. tracaseáză
tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser
vb. I. tr. (Franzuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].
vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)