tracțiuni, s.f. Acțiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forțe exterioare (animale sau mecanice); forță care pune în mișcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. traction.
s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. tracțiúnii; pl. tracțiúni
f. 1) Deplasare a unui vehicul prin aplicarea unei forțe (animale sau mecanice). 2) Forță care provoacă deplasarea unui vehicul. [G.-D. tracțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. traction
s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forțe aplicate la partea lui dinainte; forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].
s. f. 1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forțe exterioare. o forță de ~ = forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (în teoria elasticității) mod de lucru al unui corp supus acțiunii unei forțe care tinde a-l lungi. 3. mișcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul brațelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele și personalul de conducere. (< fr. traction)