definiția transa definiție dex

transe, s.f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse

f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe

s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].

s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)

tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

vb., ind. prez. 1 sg. tranșéz, 3 sg. și pl. tranșeáză, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând

tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher

vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranșe, s.f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranșee, s.f. (șanț întărit), din fr. tranchée.

vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher].

vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♢ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)

tranșe, s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție. ♦ Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate. 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.

s. v. rată.

s. v. bucată.

s. f., art. tránșa, g.-d. art. tranșei; pl. tránșe

f. 1) Grup de obiecte de același fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranșei] /<fr. tranche

s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche].

s. f. 1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche)