(1, 2) trapeze, s.n., (3) trapezi, s.m. 1. S.n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S.n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de altă bară, fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S.m. Mușchi în formă de patrulater așezat în regiunea spatelui, începând de la ceafă. – Din fr. trapèze.
(patrulater, aparat) s. n., pl. trapéze
m. anat. Fiecare dintre cei doi mușchi de pe partea posterioară a gâtului și a umărului. /<fr. trapeze, lat. trapezium
n. 1) geom. Patrulater cu două laturi paralele și neegale numite baze. 2) sport Aparat de gimnastică constând din două coarde verticale, fixate de plafon și unite la bază printr-o bară. 3) Leagăn improvizat în colivii sau în cuști pentru păsări sau animale. /<fr. trapeze, lat. trapezium
s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater având baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion].
elem. „trapez”. (< fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion)
I. s. n. 1. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. 2. (osul) cel mai din afară al carpului. (< fr. trapèze)