trapeze, s.f. Sală de mese (într-o mănăstire); refector, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza.
s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ la o mănăstire.)
s.f. – Sufragerie a unei mănăstiri. Mgr. τραπέζα „masă” prin intermediul sl. trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer, Gr., 143), cf. bg. tărpez, sb. trpeza. Este dubletul lui trapez, s.n., din fr. trapèze. – Der. trapezare, s.f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl. trapezarĭ (Conev 108); trapezărie, s.f. (refectoriu), cu suf. -ie; trapezar(iu), s.m. (persoană care pune masa într-o trapeză).